Afara se aud tot felul de muzici.Durerea e mereu acolo,dar...uit de ea.Gandirea e singura.Imi ofera cateva fire de vant,de care ma agatz.Shi vreau sa zbor de aici,din calea timpului,dar nu a datoriei,din calea durerii.Ce poate fi mai dezolant?O priveliste in care in fatza ochilor ai un obiect nemarginit....alb?Sau sa nu vezi?Sau sa fie totul negru?Prea multa furie shi ura oarba.Prea multe minciuni create de om prin propriile perceptzii deformate de nishte dorintze neclare pt a gatui sperantzele.
Zilele astea am observat cu stupoare cum idei,pe care le-am pastrat intr-o cushk departe de nepriceperea mea au fost reflectate de oglinda personajelor din lumea in care traiesc.Shi nu le voi putea ajuta doar din dorintza de a-mi vedea ideile insufletzite exact cum le-ash fi vazut eu.Shi asta datorita,acestei indiferentze.Nu o pot numi filantropie,pentru k nu-i mai iubesc pe ei,pe acei oameni,dar ideile sunt partzi din lumea mea.Sacrificiul pentru k ele sa poata imbraca cea mai aleasa forma poate fi oricat de mare.Insa,acum,ideile sunt ale lor,ale celor care nu "doresc" ajutor din partea mea,shi asta din kuza unei mandrii exacerbate.Este,probabil,numai vina mea k s-a ajuns aici.Asta incep sa invatz,legat de tot ceea ce ma inconjoara.Este lumea,pe care o conduc in cel mai prost mod imaginabil de o fiintza aflata la varsta mea.
Stau shi ma intreb:dak ash mai avea o a doua shansa,ash lua viatza in serios?CRezi tu,k dak ai ajunge in Rai sau in Iad shi tzi s-ar comunik k ai dreptul sa itzi retraiesti viatza,shtiind dinainte ce greseli ai putea face,tzi-ai imbunatatzi performantza?(Asta in cazul in care crezi in conceptele de bine-rau,lumina-intuneric.Eu cred,pentru k pot sta la baza unor idei frumoase shi pentru k simt ceva legat de asta.Putzin ma intereseaza catzi sunt eretici,dar,e bine sa-i ajutzi pe totzi,pentru k...in fine...pe tine nu te potzi ajuta cum ai vrea,eshti prea exigent/egoist).
Revenind.Ce ai face?Ai retrai o clipa din tren in care atzi barsat cafeaua peste cel din fatza?Tu cum vezi creierul?Creierul poate fi pacalit ushor.Atatea emotzii sintetizate,atatea molecule aromatice,atatea idei percepute greshit,devenite "realitate".
Creierul e o dorintza netzarmuita de o devora suflete.O dorintza arzatoare de a sorbi ceea ce altzii au acumulat.Creierul este cel mai mare dushman.Creierul e locul unde itzi omori lumea.Creierul este locul in care mor ideile.Creierul este un univers.Dupa cum spuneam,timpul e o problema delicata.Mai bine il ignoram.Cum spun majoritatea:Toate la Timpul lor.Dar....cand e timpul lor?Cand shtim ca e timpul pentru ceva?Doar o ultima dorintza...regret....vreau sa shterg viatza cu buretele.Am facut prea multe gresheli,dar nu mi-a spus nimeni k erau greseli sau cum sa invatz din ele.Nu mai pot continua supa asta de idei.Stresul pe care il resimt e precum bomboana de pe tort,coliva.
Ploua afara,sau ploua in mine?...
Semnat:Tu(shtii u cine...sau nu shtii?)